Pentru a eșua trebuie doar să îți cultivi câteva obiceiuri proaste. Să pierzi timpul. Aceasta este pe scurt rețeta eșecului. Epoca noastră este specializată în a vinde idei și rețete despre cum să ai succes, cum să obții una, să faci alta, să ajungi undeva, să fii într-un anume fel. Dar prefer să îți atrag mai întâi atenția asupra a ce nu trebuie să faci și ce obiceiuri nu trebuie să cultivi.
Să îți irosești potențialul și să pierzi timpul sunt cele două ingrediente provenite din aceeași rădăcină care pot face împreună ceva cu adevărat amar. Cu toții suntem într-o măsură mai mică sau mai mare vinovați de aceste păcate. Păcate ale căror victimă ești mai întâi tu, pentru că ai lăsat să îți devoreze tot potențialul, iar mai apoi cei din jurul tău, care au de suferit de pe urma alegerilor tale.
Înăuntrul nostru cu toții avem o voce care ne atrage atenția mai tare sau mai încet asupra lucrurilor care contravin ființei noastre. Acestea pot avea diferite forme. Poate pierzi prea mult timp în fața telefonului, calculatorului sau a televizorului, poate nu îți faci treburile la timpul lor, poate îți place să lenevești prea mult, poate amâni la nesfârșit, poate stai și aștepți o ocazie pentru care ar trebui să muncești mai întâi, poate ai un grup de prieteni care nu vor să te dezvolți și vor să te țină la nivelul lor. Cultivă aceste obiceiuri ani și decenii la rând și vezi apoi unde ai ajuns în viața ta. Într-un pustiu pârjolit.
Să îți irosești potențialul este probabil unul dintre cele mai mari păcate pe care le poți comite față de propria ta persoană. Nu față de altcineva. Tu față de conștiința ta. Seara, înainte să adormi, știi dacă ai fi putut face ceva mai bine sau dacă ai dat tot ce ai putut și ești împăcat cu tine. Nu e nevoie de nicio altă instanță exterioară. Conștiința ta este suficientă pentru a nu te lăsa să dormi liniștit. Iar vocea ei nu o poți face să tacă decât cu mari costuri. Poate consumi alcool, droguri, jocuri de noroc sau ai orice altă adicție sau poate conflictul nu ajunge la nivelul conștiinței tale, dar o somatizezi și corpul tău plătește prețul.
Principiul dobânzii compuse se aplică atât la obiceiurile pozitive, cât și la cele negative. Pierde suficient timp și tot ce ar fi putut fi va dispărea. Mult din ceea ce ar fi putut fi s-a risipit în timp, iar ce a rămas acum este golul lăsat de potențialul ratat. Acțiunile tale de acum pot ajuta la restabilirea ordinii, la îngrijirea celor care au nevoie de îngrijire, la repararea celor stricate, sau, dimpotrivă, la amplificarea haosului, dezordinii, dezintegrării și entropiei. Orice alegere o faci în detrimentul alteia. Fiecare cale de a acționa presupune anularea celorlalte opțiuni. Dar chiar și abținerea de la luarea unei decizii înseamnă că ai făcut o alegere.
Ai un grup de prieteni care te trage în jos? Rupe legătura. Pierzi prea mult timp uitându-te la Netflix? Închide abonamentul. Petreci prea mult timp pe social media? Șterge-ți conturile. Indiferent de context, fiecare dintre noi ar putea face acum ceva pentru a-și îmbunătăți relația cu timpul și a-și trata propriul potențial cu mai mult respect. Există chiar în acest moment cel puțin un lucru pe care ai putea să îl faci și cel puțin un lucru pe care ai putea să încetezi să îl mai faci pentru a-ți îmbunătăți viața. În realitate există probabil cu zecile, dar să începem cu unul. Unde ar putea să te ducă un obicei pozitiv făcut cu consecvență într-un an? Dar în doi, în cinci, în zece, în douăzeci de ani de acum înainte? Te las pe tine să tragi concluziile cu privire la potențialul posibil care zace în tine.
