Ai un copil mic și au apărut unele schimbări în comportamentul lui? Nu știi ce se întâmplă și cum să reacționezi, ce să faci? E din ce in ce mai greu sa lași copilul la cămin sau grădiniță pentru că se desparte cu greu de tine și începe să plângă? Încă nu merge singur seara la culcare? Atunci trebuie să știi că este vorba de anxietate de separare.
Ce este anxietatea de separare? Tulburarea de anxietate de separare este caracterizată de o teamă intensă de îndepărtare de o persoană dragă.
Cauza anxietății de separare este întotdeauna legată de îndepărtarea de persoana sau persoanele de atașament la care se pot adăuga si alți factori externi, care pot amplifica simptomele cum ar fi: stresul zilnic, schimbari majore în stilul de viată, unele comportamente, factorii de mediu, istoricul familial.
Dacă regăsești unele din aceste simptome la copilul tău, îți recomand să nu le tratezi cu indiferență întrucât în timp își vor lăsa amprenta asupra comportamentului copilului tău și va afecta modul de a interacționa cu cei din jurul său, calitatea relațiilor interpersonale având mult de suferit pe termen lung și deasemenea, își va pune amprenta și asupra performanței sale academice.
Anxietatea de seprare la vârste mici este normală, până la 2-3 ani, după aceasta vârstă copilul trebuie să înțeleagă că părinții se întorc la ei după un timp și trebuie să învețe cum să gestioneze această anxietate de separare. Este nevoie de foarte multă răbdare în acest demers și este necesar a i se explica copilului ce presupune sau de ce este necesară această plecare și copilul trebuie asigurat că „mami și tati” îl iubesc foarte mult, că nu îl abandonează și se întorc la el după ce revin de la serviciu, din delegație, din călatorie etc. Celor mai mici li se poate spune sub forma unei povești cu explicații despre plecarea părinților sau a acelor dragi care va fi spusă anterior separării întrucât va ajuta copilul să fie pregătit și să se liniștească. Aceste moduri de a pregăti separarea, abordate cu multă răbdare și delicatețe, pe un ton calm și liniștit în relația cu copilul tău ar trebui să dea rezulate după repetarea lor o perioadă de timp necesară adaptării copilului. Este foarte importnat de reținut faptul că Nu păcălim copilul, ceea ce îi spunem și facem, altfel anxietatea de separare nu se va diminua, din contră, va crește iar copilul își pierde încrederea in „mami și tati” întrucât nu s-au ținut de cuvânt. De exemplu dacă îi spun copilul că plec la serviciu si vin dupa-amiază sau la o anumită oră, vin atunci când am stabilit, dacă plec în oraș și stau 2 ore, mă întorc cand am spus, dacă plec în călătorie si stau o săptămână ma întorc exact atunci, dacă intervine ceva si nu pot să îmi respect promisiunea trebuie să iau legătura cu copilul și să îi spun acest lucru, că nu pot să vin acum, a intervenit ceva și Nu uit să menționez că îl iubesc mult.
Este foarte important să tratăm copilul cu respect, el învață ceea ce vede și simte ce primește și aceea va da și el mai departe. Dacă primește iubire și respect, va da celor din jur iubire și respect, dacă primește neîncredere și lipsă de respect, va suspecta mereu pe cei din jurul său și va avea o stima de sine scăzută, pentru că el nu este important deoarece lui nu i s-a acordat respect („mami și tati spuneau ceva și făceau altceva” cam cu asta va rămâne copilul undeva în subconsștientul său). Fiți cât mai aproape de copilul vostru și tratați-l cu multă iubire și respect, el este la început de drum, nu știe cum și pe unde să meargă și are nevoie să știe că „mami și tati” sunt mereu acolo pentru el să îl susțină, să îl ghideze, să îl sprijine, ori de câte ori este necesar.
Dacă crezi că acest articol ți-a fost de ajutor și mai știi pe cineva căruia i-ar putea fi util, aș aprecia dacă l-ai distribui.
Numai bine, îți doresc și relații pline de iubire și de armonie!
Psiholog Camelia Andronescu
