Drumul meu spre a deveni psihoterapeut nu a fost deloc unul liniar, așa cum mi-am imaginat în adolescență atunci când m-am gândit pentru prima oară la această profesie. Deși am ales ușor formarea în Abordarea Centrată pe Persoană, după ce în anul 3 de facultate am citit ”A deveni o persoană” de Carl Rogers și am simțit că mi s-ar potrivi această ramură a psihoterapiei, ceva din mine m-a făcut să nu mă îndrept spre rolul de terapeut de îndată ce am terminat formarea. Mă simțeam prea tânără și nesigură pentru a-mi asuma responsabilitatea de a ghida pe altcineva în procesul său de creștere, respectiv schimbare, atât timp cât eu încă nu mă cunoșteam pe mine îndeajuns de bine.
Așa că mi-am continuat propriul proces de dezvoltare și, timp de 13 ani, am construit o carieră în organizații & corporații, având întotdeauna ca principal obiectiv să ofer sprijin celui de lângă mine pentru a progresa și a depăși împreună momentele dificile. Cred în potențialul înnăscut de creștere al omului, de aceea în interacțiunile mele de 1 la 1, în grupuri, în training-uri sau în echipele pe care le-am condus, am adus conștient și fără ezitare, principiile umaniste ale empatiei, autenticității și acceptării pozitiv necondiționate, încurajându-i și pe ceilalți să le practice.
În absența acestor 3 condiții de bază, este imposibilă crearea unui spațiu de siguranță pentru dezvoltare, în care celălalt să se poată simți înțeles, ascultat, fără a fi judecat sau a i se oferi sfaturi. Astfel că, din nevoia de a mă întoarce la ”rădăcini”, la ce mă mișcă și la ce m-a adus inițial în contact cu valorile umaniste, mai precis dorința de a încuraja creșterea oricum arată ea, am ales să ofer susținere oamenilor altfel.
Ca psihoterapeut rolul meu este să ascult, să înțeleg și să te ajut în a-ți descoperi resursele interioare pentru a putea face față diferitelor situații din viața ta ce pot afecta relația cu sine, precum și relațiile cu familia, prietenii, de cuplu sau profesionale. Vom explora împreună cum arată lumea ta interioară și în ce fel ceea ce simți intră în conflict cu condiționările lumii exterioare.
Începerea unui proces terapeutic este probabil unul dintre cei mai dificili pași de făcut în dezvoltarea noastră, pentru că este nevoie de foarte mult curaj pentru a accepta că avem nevoie de o schimbare. De aceea, îmi doresc să creez un cadru în care să te simți confortabil și în siguranță pentru a intra în contact cu tine însuți și a înțelege mai bine tiparele în care funcționezi.
Te invit să găsim împreună un spațiu pentru a integra cu blândețe și răbdare experiențele care te-au format.
