Am devenit psihoterapeut deoarece am simțit dintotdeauna că mă împlinesc întâlnirile de la suflet la suflet. De multe ori mă gândesc că motivația principală a vieții este aceea de a stabili „conectări mutuale” cu sine și cu lumea. Am ales psihoterapia centrată pe persoană deoarece, în acest tip de terapie, psihoterapeutul onorează și recunoaște unicitatea lumii interioare a fiecărui client, creând un spațiu propice vindecării. Și așa cum crește o sămânță atunci când este udată, tot astfel o persoană crește atunci când primește hrana emoțională adecvată.
Din 2012 practic cu pasiune această meserie – am lucrat în diverse instituții, mai întâi ca psihopedagog (formarea mea inițială) în intervenție timpurie cu copii cu dizabilități și părinții acestora. Am lucrat apoi cu adulți cu probleme de sănătate mentală (tulburări de personalitate, depresie, anxietate generalizată), dar și cu femei victime ale violenței domestice, persoane cu boli incurabile, persoane din sistemul de protecție - și lista ar putea continua. Am simțit că evoluez și mă îmbogățesc (atât personal, cât și ca profesionist) prin contactul cu persoane cât mai diferite între ele, adulți, adolescenți și copii, atât în ședințe de psihoterapie individuală, cât și în context de grup.
Experiența mi-a arătat că atunci când ajungem să fim mai în acord cu noi înșine, viața ni se îmbunătățește considerabil, ne putem bucura mai mult de ceea ce suntem și avem în prezent, iar capacitatea noastră de a ne împlini în cel mai potrivit mod potențialul personal crește.
De-a lungul vieții am înțeles că sufletul și corpul alcătuiesc un întreg. Am descoperit dansul contemporan și Yoga, simțind că zona de corporalitate aduce nu doar provocări și dificultăți, ci și rezolvări sau chiar revelații, înțelegeri profunde ale felului în care suntem în lume. Așa că am decis să urmez și 2 ani de formare în cadrul Asociației Române de Psihoterapie prin Dans și Mișcare, finalizați în anul 2016. De asemenea, în prezent sunt și terapeut craniosacral. Am încredere în faptul că emoțiile/ mintea și corpul alcătuiesc un întreg, astfel că mă perfecționez în continuare pentru a însoți o persoană în procesul său de auto-cunoaștere și atingere a scopurilor. De multe ori, a face psihoterapie doar prin cuvinte, prin conversație este demersul cel mai potrivit și necesar. Dar alteori, atunci când se ating limite sau blocajele persistă, terapiile care implică lucrul cu corpul mi-au dovedit eficiența.
Misiunea mea este să contribui la crearea unei vieți armonioase pentru persoanele cu care lucrez – atât în relația cu sine, cât și în relațiile cu ceilalți oameni. Cu empatie și respect față de ritmul de creștere individual, sunt prezentă față de nevoile fiecărei persoane cu care lucrez. A lua decizia de a începe un demers psihoterapeutic este adesea sinonimă cu dorința de a-ți urma drumul personal, de a „dansa cu viața” într-un mod care să aducă mai multă mulțumire.