După o bună bucată de timp încărcată de logică și teorii despre raționalitate la Filozofie, „mi-am luat inima-n minți” și am făcut Psihologia, pentru ca apoi să devin psihoterapeut cognitiv comportamental.
Spun cu mândrie că „sunt terapeut cognitiv comportamental” pentru că cred cu tărie în utilitatea acestui tip de terapie. Mai cred în nevoia de a găsi justa măsură în toate și deci încerc să-i ajut pe oameni să o găsească.
Nu cred defel că „ignorance is bliss” și îmi place să descopăr alături de oameni modalități prin care să-și folosească mintea și ceea ce știu ca să fie mulțumiți, împăcați, ba poate chiar fericiți. Nu prea-mi plac cuvintele mari care dau din coadă, cum ar fi „fericire”, așa că încerc să le traduc în fapte.
Încerc să aud, să-nțeleg și să dau curs vocii rațiunii, fără a lăsa vreo clipă la o parte trilurile emoțiilor.
